În împrejurimile oraşului Veliko Tărnovo

Dintr-un ghid al mănăstirilor din Bulgaria, pe care l-am cumpărat la ultima vizită în ţara vecină, am aflat că aici sunt 156 de mănăstiri. Faţă de cele 631 de mănăstiri din România (cum ni se spune aici), par puţine, dar acest lucru este explicabil, având în vedere istoria, mai veche, sau mai recentă a Bulgariei.

Trebuie să recunosc că nu sunt deloc un habotnic, dar mănăstirile şi bisericile reprezintă pentru mine importante puncte de atracţie, din punct de vedere istoric şi artistic, pe care nu le ocolesc niciodată în călătoriile mele.

Mănăstirea Preobrjenski

Drept urmare, în scurta plimbare la Veliko Tărnovo, am decis să vizităm şi câteva mănăstiri din jurul oraşului. Dintre cele vreo 20 de mănăstiri din zonă, am ales patru, dar nu am vizitat decât trei, din motivele pe care le veţi afla ceva mai târziu.

Mănăstirea Preobrjenski

Prima mănăstire vizitată a fost Sfânta Schimbare la Faţă a Domnului (Sveto Preobrajenie Gospodne), cunoscută şi sub numele de Mănăstirea Preobrjenski, cea mai mare dintre toate mănăstirile din zona Veliko Tărnovo şi a patra ca mărime din toată Bulgaria, la care am ajuns în drum spre Veliko Tărnovo. Mănăstirea este situată într-o zonă splendidă, pe un platou de pe versantul stâng al defileului râului Yantra, la aproximativ 7 km nord de Veliko Tărnovo. Accesul este uşor: direct din drumul european E85 se face un drum lateral spre vest, bine semnalizat din ambele sensuri, care urcă până pe platou, cam 1 km. Pentru cei care doresc să ajungă aici cu maşina personală, iată şi coordonatele GPS ale locului: 43°7'1"N; 25°36'25"E. Deşi mănăstirea datează din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, construcţiile actuale sunt mult mai recente. Mai exact, ele datează din perioada Renaşterii Naţionale Bulgare, perioadă care nu trebuie confundată cu Renaşterea Europeană, pentru că, în timp ce Renaşterea Europeană a avut loc între secolele al XIV-XVII-lea şi a fost o mişcare culturală şi socială, Renaşterea Naţională Bulgară s-a desfăşurat în secolul l XIX-lea şi a avut în primul rând un caracter naţional şi abia apoi cultural şi social. 

Biserica mănăstirii Preobrjenski

Complexul mănăstirii Sfânta Schimbare la Faţă a Domnului a fost construit în forma actuală de către una din figurile cele mai reprezentative ale arhitecturii Renaşterii bulgare, arhitectul, constructorul şi sculptorul Kolyu Ficheto, ale cărui lucrări se întâlnesc şi în Veliko Târnovo, dar şi în alte locuri din Bulgaria.

Biserica mănăstirii are o arhitectură originală, valoarea sa artistică fiind îmbogăţită de picturile murale ale altui artist renumit din acea perioadă, pictorul Zahari Zograf. 

Roata vieţii

Cea mai renumită parte a picturilor murale este Roata vieţii, care este formată din două inele concentrice. Inelul interior reprezintă cele patru anotimpuri şi lunile anului. Tot aici sunt reprezentate şi adevăratele virtuţi, pe care omul ar trebui să le urmărească în viaţă: educaţia şi munca asiduă, aşa încât, în final, el să se poată aşeza să se odihnească şi să se bucure de anii senectuţii.

Mănăstirea Preobrjenski. Chilii

Inelul exterior reprezintă etapele vieţii: 4 ani - copil mic; 14 ani - copil; 21 ani - adolescent; 30 ani - tânăr; 48 ani - bărbat în puterea vârstei; 56 ani - bărbat vârstnic; 70 ani - bătrân. În acelaşi timp, aceste reprezentări ne arată şi "lupta" omului pentru acumularea unor averi materiale (personajul de pe partea de sus a roţii, cel în puterea vârstei, ţine un sceptru şi o pungă cu monede de aur (puterea şi averea), pe care le scapă din mâini, odată cu coborârea pe roată).

Mănăstirea Preobrjenski.
Biserica şi clopotniţa

Peste roată este petrecută o frânghie, cu care doi îngeri o pun în mişcare de rotaţie, astfel că, ciclul vieţii este realizat tocmai prin această rotaţie. La sfârşitul acestui ciclu, la baza roţii, omul este aşteptat de cea cu coasa, care îl trimite pe păcătos în gura balaurului, adică în iad. Întreaga scenă este, de fapt, o lecţie de morală, desenată pe înţelesul tuturor. Singurul lucru pe care nu l-am înţeles este semnificaţia femeii din centrul celor două cercuri concentrice. Poate este vorba de faptul că totul se învârte în jurul femeii, aceasta fiind centrul universului uman?

 

Toate picturile sunt recent restaurate şi arată foarte bine. În vestul bisericii se găseşte clopotniţa cu ceas, construită de acelaşi Ficheto. Din păcate, accesul în clopotniţă nu este posibil. La nord, se găsesc vechile chilii, aflate într-o avansată stare de degradare. În schimb, cele noi, aflate pe latura de sud a mănăstirii arată foarte bine, unele fiind decorate cu picturi interesante. Vizitarea bisericii în interior costă 2 lei bulgăreşti, adică leva (lev=leu).

Mănăstirea Patrirhală "Sfânta Treime"

Privind spre est, pe celălalt versant al cheilor se zăreşte Mănăstirea Patrirhală "Sfânta Treime", una din celelalte trei planificate pentru a le vizita. Stabilisem ca pe aceasta să o vizităm la plecarea spre casă. Din păcate, m-am păcălit, pentru că am crezut că se poate ajunge acolo tot de pe E85. În realitate, singurul drum de acces este din Veliko Tărnovo, pe celălalt mal al Yantrei. Culmea e că aveam şi coordonatele GPS (43°7'25"N; 25°37'17"E), dar le-am introdus după ce ieşisem din oraş şi ne aflam deja pe E85, aşa că ar fi trebuit să ne întorcem, aşa că am renunţat să o mai vizităm. 

În ziua următoare sosirii noastre, am pornit spre alte două mănăstiri, situate de data aceasta în sud. Prima pe listă era Mănăstirea Plakovo "Sf. Profet Ilie", situată la vreo 20 km sud-est de Veliko Tărnovo. Aveam coordonatele GPS ale acesteia (42°58'36"N; 25°43'39"E) şi ştiam că la un moment dat, din drumul local de la Velcevo spre Kapinovo se face un scurt drum lateral, ce duce la mănăstire. Am ratat acest loc, am intrat ceva mai departe pe un alt drum ce ne-a dus la o staţie de epurare a apelor, ne-am întors şi am continuat, apoi, după încă vreo jumătate de kilometru, am ajuns la altă mănăstire, Mănăstirea Kapinovo "Sf. Nicolae" (coordonate GPS: 42°58'44"N; 25°44'43"E). Deşi vizitarea acesteia nu era în plan, am intrat şi nu am regretat. Din exterior, aspectul acestei mănăstiri datând din a doua jumătate a secolului al XIII-lea este mai degrabă al unei cetăţi medievale decât al unei mănăstiri, dar asta nu e de mirare, ţinând cont de istoria locurilor. Forma actuală dateză din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

 

 

Dacă mănăstirea "Schimbarea la faţă" este de călugări, mănăstirea Kapinovo este una de maici. Interiorul mănăstirii este îngrijit şi plin de flori şi verdeaţă. La vestul bisericii se află o clopotniţă cu o arhitectură originală. Biserica, precum majoritatea celor din zonă, este scundă şi nu are turle. Pronaosul este deschis, ca un cerdac şi pe latura estică a acestuia am fost surprins să găsesc o pictură ce acoperă tot peretele, reprezentând scena Judecăţii de Apoi şi care seamănă izbitor cu pictura de la Voroneţ, cu acelaşi subiect şi care este plasată, de asemenea, pe peretele vestic. Fotografiatul în biserică este interzis, dar am cumpărat un pliant foarte bine realizat, în condiţii grafice deosebite, scris în bulgară, rusă şi engleză, care îmi ţine loc de fotografii. Tot de aici, am cumpărat şi Ghidul mănăstirilor din Bulgaria, în engleză, de asemenea realizat în condiţii grafice excelente. Drept supliment, mi-am făcut cadou şi o sticlă de vin bisericesc, a cărei fotografie o puteţi vedea ataşată.

Din păcate, cum această mănăstire nu era în planul de vizitare, nu am avut o informaţie importantă, pe care am găsit-o abia ajuns acasă. Mănăstirea se află pe malul unui râu, Veselina, pe care, în apropiere, se găseşte cascada Kapinovo nu foarte mare, dar interesantă, cel puţin după cum arată fotografiile pe care le-am găsit pe internet.

Ca multe mănăstiri de pe la noi, mănăstirea Kapinovo oferă şi ea locuri de cazare vizitatorilor dornici de linişte (chiar am văzut vreo doi), ceea ce la mănăstirea Preobrjenski nu este posibil. 

De la Kapinovo ne-am îndreptat spre cea de-a doua mănăstire programată pentru a fi vizitată, mănăstirea Kilifarevo, la care am ajuns mergând vreo 15 km spre vest, până în orăşelul  Kilifarevo, de unde am coborât spre sud, încă vreo 3 km. Mănăstirea, aşezată şi ea pe malul unui râuşor, Beliţa, are, ca şi celelalte, o istorie foarte veche, datând din secolul al XIV-lea. Înconjurată de ziduri înalte, mănăstirea închide între acestea o oază de linişte şi frumuseţe calmă. Biserica, având hramul "Naşterea Maicii Domnului" are o structură foarte asemănătoare cu cea de la mănăstirea Kapinovo. Doar că îi lipseşte pronaosul în formă de cerdac, intrarea făcându-se pe latura de sud. Întâmplător, când am ajuns noi, aici avea loc o cununie, din care am prins finalul, în care un grup de copii a cântat câteva cântece religioase.
Biserica era la data vizitei noastre în reabilitare, dar chiliile arătau foarte bine şi am aflat că cei dornici de reculegere şi petrecerea unor clipe liniştite sunt bine primiţi aici, în condiţii foarte civilizate. Printr-o poartă de pe latura sudică a zidurilor mănăstirii, am ieşit la malul râului Beliţa, peste care am trecut pe un pod de lemn, într-un peisaj bucolic ce-mi aducea aminte de zilele când eram copil şi, în vacanţele petrecute la ţară, mergeam cu bunica la biserică. 

După plăcutele vizite la cele două mănăstiri, cel mai potrivit mod de a încheia plimbrea în jurul orşului Veliko Tărnovo era vizitarea un loc devenit celebru: satul Arbansi, aflat la aproximativ 5 km nord de Veliko Tărnovo. Drumul până pe platoul muntos pe care se află satul, declarat în întregul său monument arhitectonic, este pitoresc, şerpuind printr-un clasic peisaj de munte.

Cu o bogată istorie, satul are în prezent vreo 300 de locuitori, principala activitate a acestora fiind cea turistică (hotelieră şi de artizanat). Toate casele sunt construite din piatră, ca şi gardurile ce împrejmuiesc fiecare proprietate. Dacă ajungeţi aici şi vreţi să staţi mai mult, găsiţi o ofertă bogată de cazare, cele mai cunoscute locaţii fiind complexul Izvora şi pensiunea Ceşmata. La aceasta din urmă se spune că se mănâncă foarte bine, am vrut să încercăm şi noi, dar am renunţat pentru că voiam să ne întoarcem în Veliko Tărnovo, pentru a vedea spectacolul de sunet şi lumină de la Ţareveţ, spectacol care nici nu a mai avut loc.

Şi aici se găseşte o mănăstire interesantă, mănăstirea "Naşterea Domnului", unde se poate vedea o altă variantă a Roţii vieţii.

 

 

 

 

Plimbarea de după-amiază prin satul turistic Arbanasi, a încheiat ziua noastră turistică în împrejurimile oraşului Veliko Tărnovo, zi a cărei concluzie a fost una categorică şi unanimă: a meritat!

P.S. Cu acestă ocazie, am constatat că harta GPS a Bulgariei, varianta 2010 iGo, este foarte bună şi exactă.