Monumentul Bătăliei Naţiunilor (Völkerschlachtdenkmal)

Încă de la planificarea excursiei în circuitul din vara lui 2010, pentru Leipzig stabilisem două obiective obligatorii, Primul era Leipzig Zoo, ia cel de-al doilea era Monumentul Bătăliei Naţiunilor (Völkerschlachtdenkmal), despre care citisem câte ceva pe internet. Nu ştiam însă cum să ajungem exact aici, aşa că, mai întâi am căutat Oficiul de Turism, care la data aceea se afla lângă Gara Centrală (Hauptbahnhof) (între timp, s-a mutat în Katharinenstraße 8, chiar în inima cartierului central). Cum de la hotel ni se recomandase să mergem cu maşina, parcările fiind ieftine, am ajuns la gară şi am lăsat maşina într-una din cele două parcări subterane de aici. Din parcare, am ieşit chiar pe unul din peroanele gării, undeva lângă o veche locomotivă cu abur, expusă ca amintire aici.

Ne-am plimbat şi prin gara imensă, sub nivelul peroanelor fiind încă două niveluri, cu numeroase magazine, după care am ieşit în faţa gării, în Willy-Brandt-Platz. Am traversat strada, largă de vreo 50 m (patru benzi pe sens şi, între sensuri, patru linii de tramvai!) şi am ajuns într-un mic parc, unde se găseşte Monumentul lui Carl Wilhelm Müller, primar al Leipzig-ului la sfârşitul secolului al XVIII-lea, cel căruia i se datorează sistematizarea oraşului.

Dincolo de acest părculeţ, la parterul unei clădiri de aici, ocupată parţial de hotelul Novotel, se găsea Oficiul de turism. Aici am găsit o hartă a oraşului şi o domnişoară amabilă ne-a arătat unde se află monumentul. Neştiind că eram cu maşina, ne-a recomandat şi cel mai rapid mijloc de a ajunge acolo. Chiar din staţia de tramvai din dreptul Monumentului lui Carl Wilhelm Müller, se ia tramvaiul 15 şi, după 11 staţii, se ajunge chiar în faţa complexului. Deşi părea foarte simplu, nu am urmat totuşi sfatul şi am mers cu maşina.

Monumentul Bătăliei Naţiunilor se află în sud-estul oraşului, la capătul străzii 18 Oktober. Noi am ajuns aici pe strada de pe latura nord-estică a complexului, Prager Straße, pe unde trece şi tramvaiul. În această zonă, aproape deloc aglomerată, am lăsat maşina chiar la marginea drumului (am întrebat mai întâi o doamnă care-şi lăsase şi ea maşina acolo dacă este vreo problemă, ca să nu avem surprize) şi am intrat pe intrarea din spatele monumentului. Cei care vin cu tramvaiul coboară la staţia de la intrarea principală, cea nord-vestică. Tot aici se află şi o parcare foarte mare, aşa că cei ce vin cu maşina o pot lăsa aici. Pentru cei care doresc să ajungă aici cu maşina, coordonatele GPS sunt: 51.3145,12.408907.

Chiar din dreptul parcării, se deschide un spaţiu larg, ocupat în mare parte de un lac (mai degrabă un bazin), de formă aproximativ dreptunghiulară, cu dimensiunile de vreo 150×70 m. la capătul celălalt al lacului, adică la vreo 200 m, se înalţă, în toată măreţia lui, Völkerschlachtdenkmal (Monumentul Bătăliei Naţiunilor). Distanţa mare până la el îţi permite să-l observi în toate detaliile, pe care de descoperi pe rând, pe măsură ce te apropii. Trebuie să precizez însă că noi, venind dinspre sud, am făcut acest drum în sens invers, la plecare.

Monumentul este situat pe latura sud-estică a bazinului cu apă, este construit în formă de piramidă şi are o înălţime de 91 m.

Construcţia sa a fost propusă încă din 1814, de către poetul german Ernst Moritz Arndt, care luase parte cu un an în urmă la aşa-numita Bătălie a Naţiunilor desfăşurată în apropiere şi care pusese faţă în faţă coaliţia formată din Rusia, Prusia, Austria şi Suedia pe de-o parte şi armata lui Napoleon, căreia i se adăugaseră polonezii şi armatele Confederaţiei Rinului. Bătălia s-a sfârşit prin înfrângerea lui Napoleon, ceea ce a dus în final la abdicarea acestuia şi la exilul pe insula Elba.

Ideea construcţiei a trebuit însă să aştepte un secol pentru a fi pusă în practică, astfel că, după 15 ani de construcţie, monumentul, proiectat de arhitectul Bruno Schmitz, cântărind 300.000 t, realizat din beton armat şi placat cu 26.500 de plăci de granit, de 91 m înălţime, el este unul din cele mai înalte şi mai masive monumente din Europa.

Ca structură, monumentul are trei părţi, de înălţimi aproximativ egale:

·         baza, cu dimensiuni uriaşe (70×80 m), pe latura de nord a căreia este situată ieşirea; deasupra acesteia se află statuia de 12 m a Arhanghelului Mihail, protectorul soldaţilor şi ceva mai sus este scris Gott mit uns, motto-ul militar german, de-a lungul istoriei Imperiului German, până la al III-lea Reich, inclusiv.

·         de la bază, pornesc lateral două scări masive, ce duc la platforma din faţa celei de-a doua părţi a structurii, corpul principal, cu secţiune pătrată, unde se află intrarea; la limita superioară a structurii se găseşte o platformă de vizitare.

·         Cea de-a treia parte are o secţiune circulară şi se termină cu o cupolă, pe care se află o altă platformă de vizitare; pe circumferinţa exterioară se găsesc 12 statui reprezentând gardienii monumentului (Wächterfiguren).

De la bază până la a doua platformă de vizitare sunt 500 de trepte, dar până la prima platformă, situată la înălţimea de 57 m, se poate urca şi cu unul din cele două lifturi.    

Interiorul monumentului este organizat tot pe trei structuri, care au împreună o înălţime de 68 m:

·         prima de jos este cripta, mormânt simbolic al celor aproximativ 120.000 de soldaţi căzuţi în Bătălia Naţiunilor; în mijlocul acesteia, pe podea, se găseşte piatra funerară, cu o coroană de flori din bronz; de jur împrejur stau de strajă, grupaţi câte doi, cei 16 gardieni ai Morţii (Totenwächter);

·         la nivelul de mijloc se află Ruhmeshalle, o sală circulară, cu deschidere spre cripta de jos şi unde sunt patru statui, înalte de 9,5 m, reprezentând cele patru calități legendare atribuite poporului german: curajul, credința, puterea de sacrificiu și fertilitatea.

·         ultimul nivel este cupola, decorată pe interior cu 324 de statui reprezentând cavaleri.

De pe platforma de la ultimul nivel se poate vedea o frumoasă panoramă a oraşului şi a împrejurimilor acestuia.

Deşi monumentul a fost folosit spre sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial drept cazemată, de un grup de vreo 300 soldaţi SS, el a rezistat bine la tirul obuzelor inamice, doar ferestrele de sticlă fiind distruse. După război, autorităţile comuniste s-au gândit iniţial să dărâme monumentul simbol al militarismului german, dar până la urmă l-au lăsat şi i-au dat o interpretare convenabilă: monumentul ar fi reprezentat simbolul prieteniei între cele două popoare, rus şi german şi armatele acestora.

Cum, în 2013 se sărbătoreşte bicentenarul istoricei bătălii şi, în acelaşi timp, 100 de ani de la construirea monumentului, acesta a intrat în ample lucrări de restaurare, desfăşurate pe parcursul a 10 ani, astfel ca la data sărbătorii, el să arate cât mai bine. Pentru noi asta a reprezentat un oarecare impediment, întrucât, la exterior monumentul era parţial îmbrăcat în schele şi un permanent zgomot de şantier ne-a însoţit vizita. În interior însă se auzea numai muzica lui Wagner, dar şi aici am putut admira cupola doar prin plasa montată la baza acesteia.

Dacă aveţi drum prin Leipzig, mai ales în 2013, nu rataţi în niciun caz o vizită la cel mai mare monument naţional german şi unul dintre cele mai mari din lume.