joi, 20 februarie 2014

Coasta de Azur, iarna

Anul trecut ne-am înscris încă de la lansarea acesteia, pentru noua destinație introdusă în Programul pentru Seniori, Coasta de Azur.
Din păcate, după o lună de planuri și speranțe, am primit un mesaj de la firma touroperator (Christian Tour), care ne comunica faptul că, din cauza lipsei de clienți, plecarea de la sfârșitul lunii ianuarie, pentru care optasem, s-a anulat.
Mare ne-a fost mirarea atunci, pentru că, în 2011 mai fusesem (cu un alt touroperator) prin Programul pentru Seniori pe Costa del Sol în ianuarie și, deși eram doar eu și soția, nu s-a anulat plecarea.
Am înțeles ceva mai târziu de unde venea politica aceasta aparent sinucigașă a agenției, dar atunci am ales să mergem într-o altă destinație, Sicilia.
Ideea de a vizita Coasta de Azur nu mi-a ieșit totuși din minte, așa că am continuat să mă informez cu privire la acest subiect. Am constatat că agenția touroperator a renunțat pentru acest an la plecările din ianuarie, prima plecare fiind organizată abia pe 15 februarie.
Cum aceasta nu se potrivea deloc programului nostru, am renunțat complet la ideea de a vizita Coasta de Azur prin Programul pentru Seniori, ajutat din plin și de ceea ce am aflat de la unii din cei care fuseseră prin acest program acolo și care m-au convins că e mai bine să ne facem singuri programul.
Ni s-au alăturat și doi prieteni (soț și soție) și am început pregătirile prin noiembrie.
Am ales ca perioadă de vizită săptămâna 2-9 februarie, ceea ne-a permis evitarea carnavalului de la Nisa și a festivalurilor ce se desfășoară în a doua parte a lui februarie în câteva localități de pe Riviera franceză (știu, veți spune că ar fi fost frumos să participăm la aceste activități, dar eu am luat în calcul și aglomerația și prețurile mai mari care vin odată cu ele).
Primul lucru pe care l-am făcut a fost rezervarea biletelor de avion (deși îmi place mai mult să merg cu mașina, acest lucru era imposibil pentru timpul scurt avut la dispoziție). Am rezervat bilete la compania albastră, la prețul de aproximativ 100 /persoană, dus-întors, în preț intrând bagajul de mână și un bagaj de cală de familie, precum și rezervarea locurilor, care, nu știu de ce, este de două ori mai scumpă pentru Nisa, decât pentru celelalte destinații.
Am început apoi să caut cazare, ceea ce nu mi-a luat prea mult timp, grație facilităților oferite de booking.com.
Am găsit cazare sub forma unui studio cu chicinetă, în Nisa, la hotelul Comté de Nice, pentru trei nopți, la incredibilul preț de 37,8 /noapte.
Inițial, am făcut rezervare pentru șapte nopți, dar între timp ne-am schimbat planurile și ne-am gândit să mergem și mai spre vest, mai ales că prietenii noștri țineau să vadă neapărat și orașul Avignon, lucru dorit și de noi, de altfel. Așa că, următoarele patru nopți le-am rezervat la la Hotel B&B Aubagne-Gémenos, în apropiere de Marsilia, la prețul de 39 /noapte. Hotelul face parte dintr-un lanț hotelier și este organizat într-un mod foarte asemănător cu hotelurile gen Ibis Budget (foste Etap).
Deși am avut oarecare temeri cu privire la aceste hoteluri, dat fiind prețul foarte mic pentru Franța, trebuie să vă spun că ambele au fost la înălțime.
A treia etapă a pregătirilor a fost rezervarea unei mașini. Am folosit același furnizor pe care-l mai folosisem și altă dată, rentalcars, care mi-a oferit o mașină marca Citroen C3 (sau echivalent), la un preț imbatabil: 187 /7 zile, cu toate taxele și asigurările, inclusiv acoperirea de franciză (adică, în cazul unui eveniment nefericit, nu mai trebuia să plătesc nicio sumă suplimentară). Furnizorul mașinii a fost firma locală Citer, pe al cărei sait, aceeași mașină, în aceleași condiții, costa cu vreo 10% mai mult. Mașina am luat-o din aeroportul Nisa, biroul celor de la Citer de acolo având program permanent, așa că nu am plătit nici taxa de ridicare a mașinii în afara programului. Mai mult decât atât, tânărul foarte amabil de la ghișeu, văzându-ne mai numeroși, ne-a propus, contra sumei de 4 /zi, un upgrade la o mașină familială, Citroen Picasso. Inițial am fost de acord, dar am renunțat când am constatat că era o mașină cu cutie automată, ceea ce nu mai folosisem niciodată și ni aveam chef de experimente în circulația aglomerată de pe Coasta de Azur.
Cea de-a doua ofertă, pe care nu am mai refuzat-o, a fost un Ford Focus de ultimă generație, mașină aproape la fel de voluminoasă ca Citroenul Picasso și foarte sofisticată, în care, cum se spune, îți prinzi urechile. Foarte electronizată, printre multe altele știa să citească panourile limitatoare de viteză de pe drum și după o mișcare mai bruscă a volanului sfătuia șoferul să tragă pe dreapta, că-i cam obosit, afișând textul pe panoul de bord și emițând un semnal sonor de avertizare. Sfatul se transforma în cerere imperioasă la repetarea manevrei. Ne-am amuzat copios pe seama acestui lucru când l-am descoperit, dar ne-am dat seama că este foarte util, mai ales pe autostradă, când șoferul este singur în mașină.
Nu am avut niciun fel de problemă, nici la preluarea, nici la predarea mașinii, totul făcându-se foarte repede. Prețul foarte mic de la închirierea mașinii ne-a făcut să nu mai avem niciun fel de rețineri în a folosi autostrăzile (care, în Franța sunt cu plată) și parcările cu plată. Cheltuielile cu mașina (închiriere, taxe autostradă și plata parcărilor) s-au ridicat la suma de 445 , pentru aproape 1000 km parcurși în cele 7 zile (de fapt, 8, pentru că la închiriere se socotește zi calendaristică).
Acum, câte ceva despre program. Acesta, făcut în detaliu, acasă, poate fi văzut în cele ce urmează. Sunt prezentate locurile vizitate, obiectivele turistice, precum și distanțele parcurse cu mașina. De asemenea, am trecut și adresa birourilor de turism din diferitele orașe, locuri de neratat dacă doriți să aflați informațiile cele mai importante și mai exacte.
· Ziua întâi
Nice - Birou de turism: Pr. des Anglais, 5
Vieille Ville, Promenade des Anglais, Parcul Palatului, Port Lympia, Coline Cimiez, Muzeul Matisse, Cathedrale St-Nicolas.
· Ziua a doua
Nice - Eze: 13 km, 20 minute
Eze - Vizită în satul Eze și, evident, la magazinele de parfumuri Galimard și Fragonard :))
Eze - Monte Carlo: 8,6 km, 18 min.
Monte Carlo - Office de tourisme de Monaco 2a, boulevard des Moulins
Muzeul Oceanografic, Catedrala, Palais Princier, Cazinoul
Monte Carlo - Menton: 10,8 km, 24 min
Menton Catedrala
· Ziua a treia
Nice - Antibes: 21,6 km, 34 minute
Antibes: catedrala, muzeul Picasso
Antibes - Cannes: 11,5 km, 22 min.
Cannes: Palais des Festivals, Le Suquet
Cannes - Fréjus: 42 km, 39 min.
Fréjus: Catedrala, Arena romană
Fréjus - Gemenos: 110 km, 2 ore
Cazare hotel B&B Aubagne-Gémenos
· Ziua a patra
Marseille - Office du Tourisme et des Congrès: La Canebière no. 11
1. Notre Dame de la Garde
2. Vieux Port, Fort d'entre casteaux și Fort Saint Nicolas
3. Abbaye Saint-Victor
4. Strada La Canebière: Opéra, Palais de la Bourse, cu Musée de la Marine et de l'Économie (deschis în fiecare zi de la 08:00 la 18:00), Place Des Capucines, Fontaine Fossati, allées de Meilhan, kiosque à musique, monument aux Mobiles, place Stalingrad, Eglise des Reformés
5. Parc et Palais Longchamp: Place Henri Dunant
6. Arc de triomphe
7. Cathédrale de la Major (deschisă zilnic de la 12:00 la 18:30)
8. Quai du Port, Fort Saint-Jean, Primăria
9. Vizită la Château d'If (Château-fort)
· Ziua a cincea
Gémenos - Orange: 137 km, 1 oră 20 min. pe autostradă
Orange
Arcul de Triumf, Teatrul Antic
Orange - Avignon: 27,7 km, 33 min.
Avignon - Office de Tourisme, 41, cours Jean Jaurès
Palais des Papes, grădinile palatului, Pont d'Avignon, orașul vechi
Avignon - Gemenos: 113 km, 1 oră 19 min. pe autostradă
· Ziua a șasea
Gémenos - Aix-en-Provence: 38 km, 1 oră
Aix-en-Provence
Le Bourg Saint Sauveur, catedrala, primăria, Tour de l'Horloge, piața și hotelul Albertas, Palais de Justice, église de la Madeleine, Cours Mirabeau, muzeul Granet
· Ziua a șaptea
Gémenos - Toulon: 41,4 km, 55 min.
Toulon
Office de Tourisme: 12 Place Louis Blanc
Place de la Liberté, Cathédrale Notre-Dame-de-la-Seds, Muzeul Marinei, faleza
Toulon - Nice Aeroport: 141 km, 1 oră 21 min. pe autostradă

Singurul lucru mai puțin plăcut în toată perioada a fost vremea mai puțin favorabilă; frig n-a fost, dar ne-a cam plouat, mai ales la Eze și Menton, la Antibes și la Cannes, dar am avut și zile însorite, la Avignon, Marsilia și Toulon. Chiar și la Nisa a mai ieșit din când în când soarele, dar bine măcar că nu a plouat.
Programul prezentat pe scurt cuprinde principalele obiective turistice pe care le-am vizitat. Inițial el era mult mai bogat, dar, așa cum știam de la început, nu le-am putut vedea pe toate.
Oricum, pentru timpul scurt avut la dispoziție, am văzut o mulțime de locuri frumoase, pe care, cu siguranță, nu am fi putut să le vedem mergând acolo cu Programul pentru Seniori.
În plus, ne-a costat și mai puțin. Cheltuielile pentru două persoane nu au depășit 900 €, asta incluzând biletele de avion, hotelul, cheltuielile cu mașina închiriată, mâncarea. Ținând cont că prețul unui sejur pe Coasta de Azur prin Programul pentru Seniori este de 470 €, adică 940 € pentru două persoane și că, pentru a vizita câte ceva trebuie să mai plătești și excursiile opționale (în medie, o excursie opțională de o zi costă aproximativ 50 €/persoană), comparația este evident în favoarea variantei alese de noi. E drept că asta implică un efort suplimentar, legat de organizare și deplasarea cu mașina (se poate opta, pe distanțe mai scurte și pentru transportul în comun; timpul pierdut astfel este mai mare, dar cheltuielile mai mici), și un timp suplimentar cheltuit pentru pregătirea excursiei, dar și satisfacția este mai mare.

Așa că, cei care nu ați încercat această variantă, luați-vă inima-n dinți și faceți pasul cel mare. Organizați-vă singuri excursia în locul dorit și satisfacția va fi de două ori mai mare.
Nisa. Promenade des Anglais

Nisa, Promenade des Anglais și plaja pustie

Nisa, Vieille Ville.În stânga, Cours Saleya

Plaja din Nisa, văzută dintr-un punct de belvedere din Parc du Château

În plină iarnă, în Nisa, la tot pasul sunt flori

În drum spre Monaco.Vedere spre Rade de Villfranche-sur-Mer

Străduțe înguste în satul medieval Eze

Monte Carlo. Port de Fontvieille

Monte Carlo. Port Fontvieille, văzut dinspre Palatul Princiar

Monte Carlo. Vedere spre Port Hercule

Monte Carlo. Pești exotici la Muzeul Oceanografic

Plaja din Menton, într-o zi ploioasă de februarie

Antibes. Promenade Amiral de Grasse. În dreapta, muzeul Picasso

Amprenta mâinii lui Belmondo, de la Palais des Festivals de Cannes

Arenele romane din Fréjus

Marsilia. Vedere spre insula If (cea mai mică), de la Basilique Notre-Dame de la Garde

Marsilia. Quai des Belges și caruselul din Vechiul Port

Marsilia. Vechiul Port, văzut de pe latura de nord a acestuia 

Ile d'If. Vedere spre insula Ratonneau

Chateau d'If, închisoarea contelui de Monte Cristo

Basilique Notre-Dame de la Garde, din Marsilia, văzută din insula If

Arcul de triumf roman, din Orange

Teatrul antic roman din Orange

Sur le pont d'Avignon, on y danse, on y danse

Aix-en-Provence. Cours Mirabeau

Place Saint-Honoré, Aix-en-Provence și un compatriot exersându-și talentul

Peisaj spectaculos pe drumul de la Marsilia la Toulon

Place de la Liberté, din Toulon

Toulon - portul ambarcațiunilor de agrement

Pe drumul de la Toulon spre aeroportul din Nisa

Aeroportul din Nisa

Pești exotici într-un acvariu de pe aeroportul din Nisa

sâmbătă, 15 februarie 2014

Cacofonicul "ca şi"


Să pornim discuţia de la următoarea exprimare: Aşteptam mai mult din partea ta, ca şi prieten ...
Vi se pare corectă? Da, nu-i nimic în neregulă cu ea, îmi vor răspunde cei mai mulţi dintre voi. Ei bine, nu! Expresia nu este corectă. Corect este: Aşteptam mai mult din partea ta, ca prieten ...
Îmi aduc aminte că, pe vremea când eram elev, unii cu mai puţină carte şi care încercau "să cânte după ureche", inventaseră o "metodă" pentru a evita cacofonia: virgula; în scris, pusă între cele două cuvinte generatoare de cacofonie, sau în vorbire, pur şi simplu "citită"!.
Semidocţii şi analfabeţii ridicaţi de valul revoluţiei în poziţii din care au devenit „lideri de opinie” şi „modele” de urmat pentru cei debusolaţi au recurs la altă metodă de evitare a cacofoniei: conjuncţia "şi" a înlocuit virgula din situaţia precedentă.
Dacă respectivii ar fi făcut şcoala în mod serios, ar fi aflat că gramatica limbii române interzice categoric ca metodă de evitare a cacofoniei introducerea între cele două cuvinte generatoare a acesteia a conjuncţiei "şi", sau a virgulei, fie scrise, fie pronunţate.
Cum se procedează corect? Foarte simplu, prin folosirea altor exprimări, care să înlocuiască cacofonia.
De exemplu, în expresia „a lucrat ca controlor” avem, evident, de-a face cu o cacofonie. Evitarea ei nu se face prin introducerea conjuncţiei „şi”, adică nu se spune „a lucrat ca şi controlor”, ci folosind alte expresii, în funcţie de situaţie („în calitate de”, „drept” etc.), sau, pur şi simplu, schimbând total exprimarea. În cazul exemplului dat, se poate spune, foarte simplu, „a fost controlor”.
Conform Dicţionarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită, 2005„ca şi” poate avea trei sensuri: ca locuţiune prepoziţională cu comparativ de egalitate, ca locuţiune adverbială şi ca locuţiune conjuncţională (vezi aici).
Evident, în cele două exemple date, construcţia „ca şi” este folosită ca locuţiune prepoziţională. Dar unde este comparaţia? Cu cine este comparat cuvântul ce succede această construcţie? Cu nimic ... De aici apare şi stupiditatea formulării, pentru că exprimarea aceasta are sensul cum că „ar fi lucrat ca şi cum era controlor, dar de fapt nu era”.
Un comentariu pe această temă, venit de la un specialist, poate fi citit aici.
Faptul că în gramatica limbii române este prevăzută regula de mai sus înseamnă că încercări de evitare a cacofoniei de felul celei descrise, au mai fost semnalate. În ultimul timp însă, ca urmare a asaltului inculturii în mass-media, se pare că ele tind să aibă succes, din moment ce apar chiar şi acolo unde nu este necesară evitarea unei cacofonii, ca în exemplul de la începutul discuţiei.
Din păcate, acest fel de exprimare se întâlneşte din ce în ce mai des chiar la cei care ar trebui să o combată: profesorii. Ăsta este şi motivul pentru care eu nu mai am speranţe în îndreptarea greşelii, care s-a generalizat şi pe care, în curând, dicţionarele o vor admite ca (şi) fiind corectă.