Călătorii reale ... călătorii imaginare: Prin muzeele Bonnului

Eram în timpul unui sejur de șapte zile în Germania și, deși îmi pregătesc cu minuțiozitate sejururile, stabilind din timp un program clar, de data asta, pentru ultima zi a sejurului pregătisem două variante, situate față de Wuppertal, locul unde aveam hotelul, diametral opus: Münster, la nord și Bonn, la sud.

Drept să spun, eu înclinam spre Münster, dar în final am ales să mergem la Bonn, dintr-un motiv foarte simplu: era 29 iulie 2012. Nu știu câți își mai amintesc, dar în această zi era programat să se desfășoare Referendumul pentru demiterea Președintelui României și nu puteam rata evenimentul. Din câte îmi amintesc, în Germania se putea vota doar la Berlin și la Bonn, oricum sigur nu și la Münster, așa că iată-ne plecând dis-de-dimineață spre fosta capitală a Republicii Federale a Germaniei și locul de naștere a lui Beethoven.

După o scurtă vizită la Consulatul General al României la Bonn, unde era organizată secția de votare nr. 59 și unde ne-am exercitat dreptul de a ne da cu părerea, că oricum nu a contat, am pornit la descoperirea orașului. Consulatul este situat pe malul Rinului, în nordul orașului (Legionsweg 14, GPS: 50.750678,7. 100605), într-o clădire imensă, pe măsura aprecierii Germaniei de Vest față de faptul că România a fost prima țară din blocul sovietic (cu excepția Uniunii Sovietice însăși) care a stabilit, în 1967, relații diplomatice cu RFG-ul.

Museumsmeile

Am decis să începem vizita în Bonn cu un tur prin Museumsmeile și, cum eram cu mașina personală, am plecat de la consulat și ne-am îndreptat spre sud, pe Adenaueralee, paralel cu Rinul, spre locul vizat. Museumsmeile este un ansamblu de cinci muzee, patru dintre ele situate grupat, pe Adenaueralee și, în continuare, pe Willy-Brandt-Allee:

Cel de-al cincilea muzeu, un muzeu al științei și tehnicii contemporane, secție a mai celebrului Deutsches Museum, din München, este situat puțin mai departe, spre sud, în zona Plittersdorf.

Cum timpul era limitat, ne-am mulțumit cu vizitarea primelor două dintre cele cinci muzee și pentru asta am început cu Haus der Geschichte der Bundesrepublik Deutschland, după ce am cochetat puțin și cu ideea de a vizita Kunstmuseum Bonn, de alături.

Haus der Geschichte

Haus der Geschichte der Bundesrepublik Deutschland, în traducere liberă, Casa Istoriei Republicii Federale a Germaniei este, așa cum îi spune și numele, un muzeu de istorie și perioada la care se referă el este cea postbelică, adică începând cu 1945, până în prezent.

Intrarea în muzeu este liberă, iar clădirea în care se află el este generoasă ca spațiu și cu o arhitectură modernă. Muzeul propriu-zis te poartă de-a lungul istoriei recente atât a Republicii Federale a Germaniei, cât și a Republicii Democrate Germane, într-o paralelă firească a celor două state în care trăia un singur popor, până la reunificarea din 1989 și mai departe, până în prezent.

Primele imagini sunt cele ale sfârșitului războiului, cu problemele ocupației și împărțirea Germaniei în patru zone, apoi sunt descrise momentele legate de blocada Berlinului și formarea celor două state germane, despărțite de Cortina de Fier și obligate să meargă pe drumuri diferite.

Momentele sunt punctate cu exponate reprezentând această evoluție și panouri cu informații interesante. Aflăm astfel, de exemplu, că în 1951, Comitetul Internațional Olimpic a Recunoscut Comitetul Olimpic Național al RFG, dar nu și pe cel al Germaniei de Est, astfel că, la olimpiada din 1952 a participat doar echipa Germaniei de Vest. La olimpiadele din 1956, 1960, 1964 și 1968, sportivii germani au participat împreună, într-o singură echipă, sub un singur steag și cu „imnul” Odă bucuriei, compus de Beethoven și actualul imn al Uniunii Europene. Abia începând cu 1972, cele două state germane au participat la olimpiade cu echipe distincte, fiecare cu steagul și imnul proprii, până la reunificare. Ca o paranteză, trebuie spus că Germania și-a păstrat mereu steagul și imnul stabilit în 1922, după destrămarea Imperiului German și proclamarea republicii, imn compus în secolul al XVIII-lea de Franz Joseph Haydn (Lied der Deutschen).

Singura modificare a fost renunțarea (neoficială) la primele două strofe, considerate „prea naționaliste”. Primele două versuri ale primei strofe sunt, de altfel, celebre: Deutschland, Deutschland über alles, /Über alles in der Welt (Germania, Germania mai presus de toate, /Mai presus de orice pe lume).

Evident, pe perioada cât a existat ca stat, Republica Democrată Germană (DDR) a avut un alt imn, dar RFG l-a păstrat pe cel din 1922.

Printre standuri ce marchează momente importante din istoria postbelică a germanilor și altele, cu vitrine cu produse de larg consum din cele două state, organizatorii muzeului nu uită să amintească de un moment important în istoria omenirii și de contribuția germanilor la evenimentul unic până în prezent: debarcarea pe lună a primului echipaj uman, la 16 iulie 1969.

Surprinzător pentru mine a fost însă să găsesc expus, în zona dedicată misiunilor Apollo, un exemplar din ediția originală, a cărții Die Rakete zuden Planetenräumen (Racheta în spațiul interplanetar), a germanului născut la Sibiu, Hermann Julius Oberth.

În sfârșit, nu mai lungesc povestea, mai subliniez doar că muzeul este foarte interesant și vizitarea lui de către cei ajunși la Bonn lui merită din plin efortul făcut.

Museum Koenig

Am continuat vizita în Museumsmeile și, după ce ne-am oprit câteva clipe la monumentul lui Konrad Adenauer, la câteva sute de metri mai la nord am ajuns la Museum Koenig. Pe numele său complet, Zoologisches Forschungsmuseum Alexander Koenig (Muzeul de Cercetări Zoologice Alexander Koenig) este un muzeu de istorie naturală și o instituție de cercetări zoologice, care poartă numele zoologului Alexander Koenig, fondatorul muzeului, în 1912 și donatorul colecției ce formează partea principală a exponatelor. În forma actuală, afiliat Universității din Bonn, muzeul a fost deschis în 1934, deoarece construcția clădirii ce-l adăpostește s-a finalizat abia atunci. Construcția a rămas, ca prin minune, intactă și după război, astfel că ea a fost folosită de Consiliul Parlamentar, adunarea constituantă a Germaniei de Vest ca loc de desfășurare a sesiunii de deschidere, în 1948. Consiliul Parlamentar a adoptat în 1949 Constituția ce a stat la baza fondării Republicii Federale a Germaniei.

În prezent, muzeul, organizat sub deviza Unser blauer Planet - Leben im Netzwerk (Planeta noastră albastră – Viața în rețea), prezintă o succesiune de exponate și diorame reprezentând sisteme ecologice complexe, din diferite zone ale Pământului (Europa, savana africană, pădurea tropicală, zona polară etc.).

Cea mai spectaculoasă parte a muzeului este holul central, cu o cupolă de sticlă, ce îi conferă o luminozitate specială și care poate fi admirat nu numai de la nivelul parterului, dar și de la balcoanele ce-l înconjoară la etajul întâi, de unde priveliștea este de-a dreptul încântătoare. Seamănă destul de bine cu holul central de la Muzeul Antipa, unde este expus scheletul mamutului, doar că al nostru e mai mic și mai întunecos. Oricum, comparația cu Muzeul Antipa este potrivită și din punctul de vedere al organizării și al exponatelor, deci, dacă v-a plăcut Muzeul Antipa, puteți trage concluzia că Muzeul Koenig merită și el vizitat.

La acest muzeu, intrarea nu este liberă, dar prețul biletului este de doar 5 € pentru adulți. Adresa muzeului este: Adenauerallee 160; GPS: 50.722227,7. 113921. În incinta muzeului se găsește și un restaurant unde se poate mânca ieftin și bine, cu diferite feluri de mâncare tipic nemțești.

Oricum, restaurantul pare de încredere, nu numai prin prisma felurilor de mâncare comandate și mâncate de noi, dar și pentru că este destul de aglomerat.

Consulatul General al României la Bonn

Aici era organizată secția de votare nr. 59...

O imagine mai cuprinzătoare a clădirii Consulatului General al României la Bonn

Suntem deja în zona muzeelor, Museumsmeile

Kunstmuseum Bonn, muzeul de artă contemporană

Haus der Geschichte der Bundesrepublik Deutschland, muzeul de istorie contemporană, postbelică a Germaniei

O primă privire, la intrarea în muzeu. Imaginea recrează atmosfera de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial: ruine și armata americană

O reproducere din ziarul armatei americane, anunțând moartea lui Hitler

Actul capitulării Germaniei, semnat de Mareșal Gheorghi Jukov, Mareșal al RAF Arthur William Tedder, General Jean de Lattre de Tassigny și General Carl Spaatz, din partea Aliaților și Amiralul von Friedeburg, General-colonelul Stumpff și Feldmareșalul Wilhelm Keitel din partea germană

Diverse documente ale vremii și o fotografie cu cei patru comandanți ai Forțelor Aliate: de la stânga la dreapta: britanicul Montgomery, americanul Eisenhower, rusul Jukov și francezul de Lattre de Tassigny

O caricatură înfățișându-i pe aceiași patru comandanți din fotografia precedentă. Comentariul: „Zona de ocupație rusă se extinde.”

Pentru aducere aminte: afișe ale propagandei naziste!

Și un altul, îndemnând populația germană să nu cumpere de la evrei.

Aparate de radio de fabricație germană

O hartă a a Europei centale și estice imediat după război. Hașurate, sunt zonele „cucerite” de Armata Roșie.

Un panou cu documente privind formarea Republicii Democrate Germane.

Pentru cei mai în vârstă, ceva care sună cunoscut: „Stalin este geniul maselor muncitoare.”

În timpul ăsta, Germania Federală lua lucrurile în serios și semna Tratatul de formare a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, germenul Uniunii Europene de astăzi.

Oscarul câștigat de directorul Grădinii Zoo din Frankfurt, în 1959, pentru documentarul „Serengeti darf nicht sterben” (Serengeti nu trebuie să moară).

Și Ursul de Aur, premiul oferit la Festivalul de film de la Berlin (cel de vest)

„Buburuza”, simbolul prosperității germanului de rând din RFG

Unul din primele modele de radio portabil cu tranzistori, produs de firma Telefunken

Și celebra mașină de scris Olympia, fabricată până în 1948 la Erfurt, după care producția s-a mutat la Wilhelmshaven. La Erfurt s-a continuat cu Optima.

„Mic, dar al meu”; asta fabrica între 1955-1964 celebra firmă Messerschmitt, cea care prin 1944 a fabricat primul avion cu reacție operațional, Me 262, folosit ca avion de vânătoare